Planete pitice

O planetă pitică (engleză dwarf planet) este o categorie de corpuri cereşti definită într-o rezoluţie a Uniunii Astronomice Internaţionale pe 24 august, 2006.

Rezoluţia descrie o planetă pitică ca un obiect ce:

• orbitează în jurul Soarelui,
• are o masă suficientă astfel încât forţa gravitaţională să îi confere o formă aproximativ sferică,
• nu a "curăţat" spaţiul cosmic din vecinatatea orbitei sale,
• nu este satelitul unei planete.

Această definiţie retrogradează Pluto de la planetă la planetă dwarf, deoarece nu a curaţat vecinatatea orbitei sale (Centura Kuiper).

UAI a identificat oficial 5 corpuri cereşti care au primit statutul de planetă pitică: Ceres, Pluto, Haumea, Makemake şi Eris.

Obiecte trans-neptuniene ERIS

Eris (iniţial denumită 2003 UB₃₁₃) este cea mai mare planetă pitică cunoscută din sistemul nostru solar şi are cel puţin un satelit, numit Dysnomia. Eris este un obiect trans-Neptunian din centura lui Kuiper, şi a fost descoperit în 2003. Deoarece diametrul său este mai mare decât cel al lui Pluto, a fost considerat de mulţi ca fiind Planeta X, cea despre care se credea că este cauza unor perturbări în rotaţia planetelor Uranus şi Neptun.

Pe 24 august 2006, în urma unei rezoluţii a Uniunii Astronomice Internaţionale , obiectul 2003 UB₃₁₃ a primit statulul de planetă pitică.136199 Eris a fost numită după zeiţa greacă a discordiei. A primit numele oficial pe 13 septembrie 2006 după o lungă perioadă de dezbatere, timp în care a fost cunoscută după numele de 2003 UBB₃₁₃, acordat automat (însemnand că este al 7827-lea asteroid descoperit în a II-a jumătate a lunii octombrie a anului 2003). Eris a fost poreclită iniţial "Xena", după o eroină dintr-un serial TV din SUA, iar luna poreclită "Gabrielle", după un alt personaj din acelaşi serial. Numărul 136199 se referă la poziţia sa în lista planetelor minore.

centura Kuiper

Cometele cu orbite mari provin dintr-o regiune dincolo de Neptun, numita Centura Kuiper, dupa astronomul Gerard Kuiper, care i-a propus existenta in anul 1951.

Centura Kuiper se intinde la o distanta de 50 AU in jurul Soarelui, si este populata cu mii de mici corpuri inghetate. In 1992, astronomii au detectat un spectru rosiatic la 42 AU distanta de Soare si astfel primul obiect al centurii Kuiper a fost descoperit.

Mai mult de 1000 de astfel de obiecte au fost descoperite de atunci. Unul din cele mai mari obiecte este Quaoar numit astfel de catre descoperitor, dupa o forta mitica apartinand tribului Tongva. Acest obiect orbiteaza Soarele la fiecare 288 ani. A fost pentru prima data fotografiat in anul 1980, dar abia in 2002 a fost recunoscut drept obiect al centurii. Un alt obiect, chiar si mai mare, este Orcus, care a fost descoperit la o distanta de 45 AU de Soare

Un alt obiect foarte mare, EasterBunny (sau "Iepurasul de Pasti"), a fost descoperit pe data de 31 martie, 2005 de echipa condusa de Michael Brown. Descoperirea sa a fost anuntata pe 29 iulie, odata cu anuntarea descoperirii altor 2 obiecte trans-Neptuniene: 2003 EL61 si 2003 UB313 (Eris). "Iepurasul de Pasti" (sau 2005 FY9) a fost detectat de telescopul spatial Spitzer.

Un alt obiect descoperit de catre Mike Brown si echipa sa este 2003 EL61. Acesta este localizat tot in regiunea de dupa Neptun, unde mai exista si Pluto, Quaoar, Orcus, 2005 FY9 si planeta pitica Eris, impreuna cu altele. Acesta este cel mai stralucitor obiect din regiune dupa Pluto si 2005 FY9.

In martie 2004, o echipa de astronomi au anuntat descoperirea unui obiect tip planeta, sau planeta pitica, orbitand Soarele la o distanta foarte mare, in cea mai rece regiune cunoscuta din Sistemul Solar. Denumit Sedna, acesta se apropie de Soare ocazional pe durata celor 10.500 ani in care face o rotatie completa in jurul Soarelui. Este o treime din dimensiunile lui Pluto si se afla la o distanta de 86 AU de Soare. Temperatura estimata a fi la suprafata planetei este de -240 grade Celsius.

Centura Kuiper este centura de materie primordială ce înconjoară Sistemul Solar, extinzându-se de la orbita planetei Neptun până mult în afara Sistemului Solar .

Obiectele astronomice (sau cereşti) ce se află în aşa-zisul Disc împrăştiat sunt cele care poartă un nume colectiv de obiecte trans-Neptuniene.

Interacţiunea cu planeta Neptun, a cărui rezonanţă orbitală de 2 : 1 este cunoscută pentru crearea de distorsiuni de revoluţie a tuturor obiectelor cereşti ale căror orbite intersectează pe cea a planetei, este şi cauza presupusă a limitei aparente de 48 UA (a se vedea şi Distribuţie orbitală, de mai jos), deşi modelele existente azi trebuie să explice multe puncte neclare ale modelului şi teoriei.

De curând, în această zonă au fost descoperite trei potenţiale planete: 2003UB313 (diametru 2600 km), Charon (1250 km), Quaoar (circa 1250 km) şi Sedna (1600 km). 2003UB313, cel mai mare obiect descoperit în Sistemul Solar de la identificarea lui Triton în 1846, este mai mare decât Pluto şi are chiar şi o mică lună. Această planetă orbitează în jurul Soarelui în 560 de ani tereştri şi se află la 15 miliarde de kilometri de Soare.

Centura Kuiper a fost denumită astfel în cinstea lui Gerard Peter Kuiper (1905 - 1973), astronom olandez-american care a prezis şi demonstrat existenţa acestei centuri de materie a Sistemului Solar.

Pana recent toate aceste obiecte descoperite erau mai mici decat Pluto. In 2005 o echipa de oameni de stiinta au anuntat descoperirea unui corp ce parea a fi cel putin de marimea lui Pluto. Acest obiect numit oficial Eris, orbiteaza in jurul Soarelui la fiecare 560 ani si distanta variaza de la 38 la 98 AU. In septembrie 2005 cercetatorii au descoperit ca acest obiect ar avea si un mic satelit.